Autor: Maridana Arsene
Asociația DogRescue caută un nou proprietar pentru adăpostul său. O mână care să preia cu respect și curaj frâiele unei misiuni care a salvat mii de vieți. De mai bine de un deceniu, organizația non-profit suedeză a fost o linie de salvare pentru câinii uitați ai României, adăpostindu-i, tratându-i și găsindu-le cămine noi. Acum, viitorul acestui adăpost depinde de găsirea persoanei potrivite care să ducă această misiune mai departe.
În 2010, organizația non-profit suedeză DogRescue a fost fondată cu o misiune clară: să ajute nenumărații câini fără stăpân din România, care sufereau în moduri greu de imaginat, din cauza violenței, înfometării și abuzurilor crude care deseori le aduceau moartea.
Un an mai târziu, în 2011, Christel Malmberg a aflat despre situație și a decis să se implice. Cu timpul, dedicarea ei a crescut, iar în 2015 a devenit președintele organizației, când fosta conducere nu a mai putut continua.
Acela a fost începutul unui nou capitol pentru DogRescue. Împreună cu un medic veterinar din București, organizația a început să construiască ceva mai sustenabil. În 2015, datorită generozității susținătorilor, a fost cumpărat un teren lângă București. Decizia a venit după o vizită la un așa-numit „adăpost al morții”, unde 500 de câini erau uitați, abuzați și înfometați până la moarte. Deși pare greu de crezut, puii născuți acolo erau aruncați de vii în congelatoare!
Cu sprijinul donatorilor și al medicului veterinar, terenul a devenit un nou început. În 2016 a început construcția de padocuri, iar câinii au putut fi mutați din „adăpostul morții” într-un loc mai sigur.
De atunci, DogRescue a salvat mii de câini de la un destin crud. Mulți au găsit familii iubitoare în alte țări, prin programul de adopție atent gestionat de organizație. DogRescue este cunoscută în special pentru angajamentul față de fiecare adopție: se asigură că fiecare stăpân este potrivit, iar câinii sunt urmăriți mult timp după ce ajung în noile case. Niciun câine nu este uitat, scopul fiind să primească cea mai bună viață posibilă după tot ce au îndurat.
Dar a venit pandemia. După perioada Covid, organizația a rămas singură, fără sprijinul medicului veterinar din România care, copleșit de numărul uriaș de animale din clinica sa, a cedat nervos și nu a mai putut continua.
Pentru DogRescue, pierderea a fost devastatoare. Conducerea adăpostului fără sprijin local s-a dovedit aproape imposibilă. Barierele lingvistice, cerințele legale și nevoia de personal calificat au făcut munca nesustenabilă. În același timp, atât Christel Malmberg, cât și coordonatoarea de adopții au fost diagnosticate cu boli grave, chiar și persoana responsabilă cu transporturile a ajuns în stare gravă.
Ani de zile au luptat fără ajutor din România. Dar acum s-a ajuns la un punct de cotitură. Viețile a 150 de câini depind de o soluție, iar renunțarea nu este o opțiune.
Am stat de vorbă cu Christel Malmberg, care speră să găsească o persoană cu inimă mare pentru animale, cineva care să preia și să continue munca.
Interviu cu Christel Malmberg
1. Christel, ești o adevărată iubitoare de animale, care a luptat mereu pentru cele fără voce, alături de asociația ta, apărând animalele fără stăpân lăsate pradă unui destin crud. Ce te-a făcut să te implici în România, atât de departe de Suedia?
Christel Malmberg: Inițial, când am descoperit această asociație, nu mi-a venit să cred imaginile și informațiile despre așa-numitele “adăposturi ale morții”. Am fost pur și simplu siderată, îngrozită să aflu că animalele pot fi tratate cu atâta cruzime. Atunci am simțit nevoia de a-i contacta și de a mă implica.
După ce Legea 258/2013 a intrat în vigoare, autoritățile au primit dreptul să captureze câinii în mod brutal și să îi ucidă după doar 14 zile în adăposturile municipale. Acestea erau supraaglomerate, câinii erau aruncați unii peste alții, deseori se atacau sau chiar se canibalizau între ei. Am contactat comisarii UE pentru a vedea dacă se putea face ceva. Atunci am reușit să salvăm mulți câini sănătoși care, altfel, ar fi fost omorâți, însă, cu tot efortul nostru, câteva mii tot și-au găsit sfârșitul în acele adăposturi, departe de orice umanitate, uciși cu cruzime. Ceva aproape imposibil de imaginat! Nu i-am putut salva pe toți, din păcate, dar am putut face diferența pentru mulți dintre ei!
2. Ai vizitat mai multe adăposturi publice unde câinii erau în condiții îngrozitoare. Care a fost cel mai greu caz de care îți amintești, cel care îți reamintește de ce această luptă trebuie să continue?
Christel Malmberg: Mulți oameni nu realizează că România este în topul țărilor cu cei mai mulți câini fără stăpân din Europa, cum sunt tratați și ce suferințe îndură. Chiar dacă cruzimea față de animale este, oficial, pedepsită prin lege, aplicarea legii încă lasă mult de dorit.
Să dau un singur exemplu mi-e imposibil, pentru că în fiecare zi există câini supuși unor chinuri inimaginabile. Exemplul din Brăila, unde câinii erau înfometați și au ajuns să se mănânce între ei, este doar unul dintre multele cazuri. Câini găsiți legați atât de strâns încât gâtul le era tăiat de lanț, câini măcelăriți de vii, câini rătăcind din poartă în poartă după hrană până cădeau de foame, cățele gestante legate în saci de plastic și aruncate pe câmp, altele vânate cu pietre pentru că oamenii credeau că sunt demoni. Unora li s-au tăiat picioarele din spate ca să nu poată fugi! Greu de digerat și lista este mult prea lungă, din păcate! De aceea nu pot numi un singur caz. Aceasta este o realitate la care nu putem închide ochii dacă suntem cu adevărat oameni.
3. În 2015, cu ajutorul medicului veterinar alături de care lucrai, ai cumpărat terenul, iar în 2016 au început construcțiile. Care este capacitatea adăpostului și câți câini au fost salvați de-a lungul anilor?
Christel Malmberg: Spre deosebire de adăposturile de stat, câinii noștri primesc îngrijire medicală, hrană, vaccinuri, teste și, cel mai important, o șansă la adopție, în special în Suedia. Totuși, nu toți câinii sunt adoptabili. Doar cei pregătiți să se adapteze pot călători către noile familii, unde viitorii stăpâni primesc informații detaliate despre ce au de făcut până când câinele se simte în siguranță. Noi facem și urmărirea după adopție, pentru că nu abandonăm niciodată un câine, nu-l lăsăm la voia sorții.
Este imposibil să numărăm exact câți câini au trecut prin adăpost. În prezent, avem 150. Ideal ar fi să avem maximum 100, dar am fost forțați să extindem fiecare spațiu disponibil, pentru că atât de mulți câini au fost abandonați în ultima perioadă.
4. Pentru mulți dintre acești câini, adopția internațională devine singura șansă la o viață demnă. Ce înseamnă această muncă pentru tine și cum sunt primiți câinii salvați din România?
Christel Malmberg: În țara noastră și în această parte a Europei este important să păstrăm un dialog strâns cu adoptatorii, să fim siguri că înțeleg ce implică aprobarea, pentru ca animalul să nu fie dat mai departe decât dacă este absolut necesar. Semnăm contracte și urmărim fiecare caz. Dacă totuși apare situația de a reloca câinele, ne ocupăm noi și refacem contractele cu noul stăpân. Coordonatoarea noastră de adopții, Marina Billhage, întâmpină personal fiecare adoptator atunci când câinii ajung în Suedia, pentru a crea o legătură personală. Ea oferă și ultimele instrucțiuni despre ce trebuie avut în vedere după sosire. Ține legătura, se asigură că lucrurile merg bine și este mereu disponibilă pentru sfaturi.
Programul de adopții este esențial, pentru că avem atât de mulți câini care au nevoie de familii. În plus, eliberează locuri pentru alți câini ce trebuie salvați. În final, această muncă salvează nenumărate vieți.
5. Din păcate, știm acum că nu mai puteți conduce activ adăpostul. Cum vă descurcați în prezent și ce înseamnă, practic, această criză pentru voi?
Christel Malmberg: De când partenerul nostru din România s-a retras din motive medicale, am continuat lupta dar fără o soluție reală. Am căutat ajutor peste tot, și am mers mai departe pentru că nu am putut abandona animalele salvate.
Dar acum trei dintre noi suntem bolnavi și pur și simplu nu mai avem putere. Este nevoie de cineva din România, o persoană care poate, care vrea și care are inimă să preia și să gestioneze tot ce se întâmplă. Un iubitor de animale autentic, care vede câinii ca ființe vii.
În trecut, puteam călători la adăpost de câteva ori pe an pentru verificări, dar acum, din cauza sănătății, nu mai este posibil. Totul merge anevoios, iar fiecare zi este o luptă.
6. Acum căutați o persoană sau o organizație care să preia conducerea și proprietatea adăpostului. Ce ar trebui să știe aceasta înainte de a intra în acest rol?
Christel Malmberg: Cel care dorește să se implice trebuie să aibă o inimă mare pentru câinii și pisicile care trăiesc în adăpost. Să știe să organizeze, să aibă viziune și să înțeleagă responsabilitățile administrative ale conducerii unui adăpost. Nu e o sarcină ușoară, dar cineva care cunoaște legile și care, poate, are deja un adăpost mai mic, știe ce presupune gestionarea unui astfel de loc.
Deși e o muncă grea, aduce o împlinire uriașă când vezi bucuria câinilor care ajung acasă și primesc o a doua șansă. Acea bucurie nu se compară cu nimic, este fericire pură.
Nu vom dispărea pur și simplu. Vom rămâne ca sprijin și vom continua cu adopțiile și suportul, dar nu mai putem deține adăpostul. Proprietatea cere prezență fizică constantă, lucru imposibil acum și în viitor pentru mine, din cauza bolii cu care sunt diagnosticată.
7. Pentru cei care vor să ajute, dar nu pot prelua direct adăpostul, ce fel de sprijin ar fi necesar până la găsirea unei soluții?
Christel Malmberg: Donațiile. Suntem într-o situație financiară grea și pur și simplu nu mai avem putere. Nu este vorba doar despre hrană, vaccinuri, teste și tratament medical, ci și despre renovarea padocurilor atunci când avem resurse. Fiecare contribuție contează, și nu vrem să refuzăm câini în nevoie urgentă. Din păcate azi ne apropiem de acel punct, și este sfâșietor!
Context legislativ în România
- Legea 258/2013 – cunoscută ca „legea eutanasiei”, adoptată după moartea tragică a unui copil la București, permite eutanasierea câinilor după 14 zile lucrătoare în adăposturile de stat. A stârnit proteste masive din partea iubitorilor de animale și ONG-uri.
- Adăposturile publice, gestionate de primării sau contractori privați, sunt deseori acuzate de lipsă de transparență, corupție și condiții inumane, în unele cazuri funcționând mai mult ca centre de exterminare.
- Legea 205/2004 (revizuită) incriminează abandonul și cruzimea, dar aplicarea este slabă.
- Poliția Animalelor, creată în 2021, este subfinanțată și subdimensionată.
- Microciparea și sterilizarea câinilor cu stăpân sunt obligatorii din 2015, dar aplicarea este inconsistentă, mai ales în mediul rural.
Adopția internațională – context și cifre
- Suedia, Germania, Elveția, UK, Belgia și Olanda sunt printre țările care adoptă câini din România prin ONG-uri locale și internaționale.
- Se estimează că zeci de mii de câini din România sunt adoptați anual în străinătate.
- DogRescue singură a plasat peste 2.000 de câini în Suedia din 2010 până acum.
- Țările nordice au proceduri stricte de adopție, îngrijire excelentă post-adopție și rate de returnare sub 3%.
- În ciuda criticilor ocazionale privind „exportul de câini”, ONG-urile acreditate precum DogRescue respectă regulamentele UE și colaborează cu medici veterinari certificați.
Ștafeta compasiunii
DogRescue poate fi ultima speranță pentru mii de suflete care altfel ar pieri în adăposturile de stat, acolo unde speranța moare prima. Într-o țară unde eutanasierea după 14 zile este legală, iar protecția animalelor rămâne în mare parte doar o promisiune pe hârtie, ceea ce au construit Christel Malmberg și echipa sa este o oază de demnitate și compasiune.
În ultimii ani, mii de câini au fost salvați, tratați și trimiși spre vieți noi în familii responsabile din Suedia, un model de adopție internațională care merită recunoaștere globală. Dar astăzi, acest efort se află la o răscruce critică. Liderul actual al adăpostului, grav bolnav, nu mai poate duce singur această misiune.
Acesta nu este doar un apel pentru iubitorii de animale, ci o chemare pentru oricine crede că o persoană sau o echipă dedicată poate schimba lumea pentru un suflet neajutorat.
DogRescue caută un nou lider. O mână care să preia cu respect și curaj frâiele unei misiuni care a salvat mii de vieți.
Dacă simți că poți fi acea persoană sau cunoști pe cineva care ar putea fi, contactează-ne! Nu este vorba doar despre câini. Este vorba despre cine suntem noi, atunci când alegem să nu întoarcem privirea.
HEMSIDA/WEB: www.dogrescue.se/ro
FACEBOOK: DogRescueSE
INSTAGRAM: dogrescuesweden
