Reli’s Handmade – povestea unor bijuterii unicat

Category: BAZARHOBBY Comments: No comments

Cu ceva timp în urmă mă “plimbam” pe net în căutarea unui cadou mai deosebit pentru o prietena foarte bună. Am ajuns, din întâmplare, pe pagina de facebook a lui Reli , unde am admirat bijuteriile unicat pe care ea le realizează. Am vrut să aflu povestea din spatele acelor creații așa că am contactat-o pe Reli și am rugat-o să ne împărtășească istoria bijuteriilor sale.

Dragă mea, îţi mulţumesc că ai acceptat să ne spui povestea ta. Înainte de toate:

 

Cine eşti?

Mă numesc Romelia Alda, divorţată, am 59 ani şi o fată de 18 ani. Lucrez în proiectare ca subinginer.
Îmi plac foarte mult călătoriile, pentru că îmi place să văd oameni, locuri, tradiţii, etc. Îmi place tot ce ţine de natură, îmi plac animalele (și mie și fiicei mele ne plac mai mult căţeii).
Până la apariţia fetiţei, citeam foarte mult. Înainte de 1989 nu prea aveai ce să faci în timpul liber, la cinematografe nu prea aveai ce vedea. Aşa că o piesă de teatru şi multe cărţi ocupau timpul liber.

 

Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru bijuteriile hand made?

Când am început? Mă văd cu andrelele în mâna în jurul vârstei de 5 ani. Stăteam pe un scăunel lângă sobă şi croşetam, sau mă rog, ce-o fi ieşit din mâinile unui copil aşa mic.
Sunt fiică de ardeleleni. Nu că o spun cu mândrie, dar de mici eram învăţaţi să muncim, să cunoaştem valoarea banului. Dar era o muncă pe care o făceai cu plăcere. Ţi se spunea ce să faci în aşa fel încât nu ţi se părea că o faci din obligaţie (asta în cazul meu, n-aş vrea să generalizez). Pe la 7 ani coseam la maşină rochiţe pentru păpuşi. Bunica m-a învăţat. Bănuiesc că cele care m-au învăţat de mică aceste lucruri, m-au făcut să-mi dezvolt mai târziu această latura a îndemânării.
După ce m-am angajat, că să fac un ban în plus (având ratele la casă aproape cât salariul), am croşetat, am făcut croitorie, am făcut mărţişoare din aşa numitele mărgele de nisip de acum.
Îmi amintesc cu plăcere de orele de lucru manual din şcoală generală. În unele ore învăţăm să gătim, în general salate (inclusiv cea de boeuf), ouă umplute, maioneză, sau tot ce se putea face într-o ora la şcoală. Făceau şi băieţii. În alte ore, băieţii făceau traforaj iar fetele croitorie. Ţin minte că am făcut o fustă şi o bluză cu guler, mâneci lungi cu manşete. Ce părere aveţi?

 

Cum ai învăţat să faci astfel de bijuterii? Care sunt principalele sursele tale de inspiraţie?

De handmade m-am apucat în iarna lui 2012. Eram în concediu medical de un an şi mai aveam de stat 6 luni. Eram, că să zic aşa, într-o convalescenţă după o boală “urâtă”, dar totuşi aş fi făcut şi altceva decât treaburi casnice. Cum am început cu margelitul şi nu altceva? Chiar nu-mi aduc aminte. Dar ştiu că mă uit cu plăcere la tot ce găsesc pe net în legătură cu ele. Acum este un hobby care îmi ocupă tot timpul liber.
Nu mă pricepeam şi nici acum nu ştiu foarte multe, dar aproximativ 2 ore aproape zilnic caut să mă documentez, şi exersez.
Îmi plac foarte mult şi bijuteriile din mărgelele de nisip şi cele din sârmă.
Mi-ar place foarte foarte mult să lucrez cu sârmă (Wire wrapped). Cred că imaginaţia este mai bine pusă în valoare cu acest material. Acum am început să fac mici bijuterii şi cu sârmă. Dar cred că învăţând diverse tehnici (chiar dacă produsul finit încă nu este foarte bine finisat, în cazul meu) ajută foarte mult când, la un moment dat, constatăm că ne-ar place foarte mult să ne anexăm numai pe un tip de material. Tot ce am învăţat ne va folosi mai mult sau mai puţin. Acum eu mă refer la îmbinarea, aranjarea, combinaţiile etc. pentru realizarea bijuteriilor din mărgele de sticlă, pietre semipreţioase, etc.
Anul trecut am postat câteva din “realizările” mele pe facebook că să văd impresiile cunoştinţelor mele. Impresii care s-au dovedit a fi foarte bune.

 

Ai anumite colecţii? Bijuteriile tale au o anumită temă? Cui se adresează?

Tematici încă nu am. Mai am de învăţat. Mă “plimb” prin diverse magazine virtuale după pietre şi accesorii, şi cumpăr (în măsură posibilităţii) ce îmi place. Îmi plac accesoriile în nuanţe de bronz (îmi place foarte mult stilul vintage) dar şi de cupru (foarte greu de găsit ceva care să-mi placă pentru că oferta este foarte mică). Apoi mi le pun în faţă pe toate şi le combin în funcţie de inspiraţia de moment. De aceea nu pot să spun că mă adresez unui anumit public.
La început lucrăm cu perluţe şi mărgele cu dimensiuni mai mici (probabil pentru că mie îmi place acest tip de bijuterii). Prietenele mi-au spus să lucrez cu mărgele mai mari. Într-adevăr, cu tipul acesta de mărgele am mai mare succes. Dar şi vârstă publicului este mai mare.

După cum spuneam, mă uit pe foarte multe situri, nu atât după modele, cât după tehnici. Învăţând tehnicile, este imposibil să nu îţi vină şi ţie în minte măcar o idee de model. Îl faci şi apoi îţi vine în minte alt model şi tot aşa. Eu, încercând să învăţ tehnica de lucru cu sârmă, de multe ori îmi iese altceva decât modelul pe care ar trebui să-l fac. Şi finisez ce mi-a ieşit, dacă îmi place.
În general produsele mele sunt unicate. Foarte rar fac mai multe bucăţi din acelaşi model (am făcut maxim 5)

Te-ai gândit că îţi poţi rotunji veniturile vânzând aceste bijuteri. Mă gândeam, că, odată ieşită la pensie, să încerc să fac o mică afacere pentru a-mi rotunji veniturile. Am constatat însă, că pentru aşa ceva, îţi trebuie totuşi un capital, pe care încerc acum să-l fac prin forţe proprii.
Încep să-mi fac reclamă pe facebook (până acum nu prea se ştia de pagină mea – ”Reli’s Handemade”), mi-am făcut un magazin pe Breslo şi unul pe Crafty (fără reclamă la nici unul deocamdată).

 

Crezi că ai putea avea o stabilitate financiară făcând ceea ce îţi place?
Teoretic, da. Dar este foarte multă muncă şi nu ştiu dacă voi putea face faţă de una singură (sper ca fiica să reuşească la facultatea de medicină, deci nu prea o să mă ajute). Sper că da, pentru că îmi place să “margelesc” foarte mult. Nu ştiu cât sunt de talentată, asta încerc să aflu şi eu. Încă nu am prea avut ieşiri publice, dar când au fost (vreo 2-3), pot să spun că am avut succes.
Deocamdată, produsele mele sunt apreciate mai mult de femeile de peste 30 ani.
Am constatat că pentru a avea mai mult succes, trebuie să-mi îmbunătăţesc şi tehnică fotografiatului. Cele mai multe fotografii nu-mi reflectă produsul foarte bine.

 

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>