Totul a început de la o banală cură de slabire. Nu reușea să înceapă acea dietă miraculoasă, iar chestia cu mâncatul sănătos deja nu mai avea niciun efect. A încercat de mai multe ori și de fiecare dată s-a lăsat păgubașă. Stresul, frustrările și durerea și-au făcut loc în sufletul ei. Oare nu se iubea îndeajuns de mult încât schimbarea să vină de la sine? Oare nu se respecta îndeajuns de mult încât voința să străbată orice obstacol? Oare nu își dorea îndeajuns de mult acel copil, acea sarcină pe care o tot amâna? Oare chestia cu kilogramele în plus nu era doar un simplu motiv de a nu ieși din zona de confort?
M-a pus pe gânduri. Avea 40 de ani și o viață clasică. Nu era căsătorită, dar avea o relație stabilă și își dorea cu ardoare un copil. Sau cel puțin așa pretindea…
Verdictul a fost surprinzător: perimenopauză. La aproape 40 de ani nu te gândești la menopauză. Nici măcar nu îți trece prin minte, daca ești o femeie clinic sănătoasă. Nici măcar la perioada ce o precede…doar mai ai atât de mult timp la dispoziție…
Perimenopauza este o perioadă de tranziție care precede menopauza naturală. În majoritatea cazurilor aceasta se manifestă prin dezechilibre hormonale. Sub multe aspecte menopauza este reversul pubertății și poate debuta oricând de la 30 până spre 50 de ani. Cel mai adesea totuși perimenopauza se declanșează în jurul vârstei de 40 de ani ducând la instalarea menopauzei spre 50 de ani. Ca urmare a dezechilibrelor hormonale apar simptome cum ar fi: iritabilitatea, menstre neregulate, creștere în greutate, migrene menstruale, oboseală, somn, slabiciune și multe altele. Aceste simptome pot să apară înainte ca o femeie să observe vreo modificare a ciclurilor menstruale – desi agravarea problemelor coincide cu menstrele neregulate. (sursa: www.sfatuldoctorului.ro).
A aflat că urmând un tratament adecvat va reuși să treacă peste această perioadă. Odihnă suficientă, un ritm de viață sănătos, o alimentație adecvată, practicarea sportului, sunt general valabile și în cazul perimenopauzei. A fost tristă, nu se aștepta la asta. Nu a avut timp să se gândească, prinsă în vâltoarea zilelor în care nu mai avea timp de nimic. Nici măcar să se iubească, să se respecte, să se îngrijească pe sine, fizic, mental și spiritual.
A fost și o veste bună. Chiar și în această perioadă era posibil să rămână însărcinată.
Din punct de vedere medical, într-adevăr riscurile cresc considerabil cu vârsta. La femeile de peste 40 de ani, diabetul gestațional este de două ori mai prezent, precum și riscul privind creșterea tensiunii arteriale si placentare. O femeie de peste 40 de ani are 50 la sută șanse să facă cezariană pentru că uterul ei de obicei nu mai funcționează la fel de eficient pentru a împinge copilul afară . Femeile mai în vârstă pot fi, de asemenea, mai predispuse la sarcina ectopică (când embrionul este implantat în afara uterului ), care îi poate pune viața în pericol.
A aflat că, deși avorturile spontane sunt destul de comune pentru femeile de toate vârstele, 20 la sută din sarcinile care apar în rândul femeilor de 30 de ani se încheie cu avort spontan. În cazul femeilor cu vârste cuprinse între 40 și 44 procentul se ridică la 33%, iar la 45 de ani este de 50 la sută.
A lăsat capul în pământ. Ce să facă mai întâi? Să își rezolve problemele hormonale? Să se vindece mental, spiritual și beneficiul se va vedea în forma sa fizică? Să riște să rămână însărcinată știind problemele cu care se confruntă? Avea nevoie de somn, de odihnă, de liniște și de puțin singurătate. A tras adânc aer în piept. A rămas că mai vorbim…
