Melanomul este cea mai agresivă tumoră malignă dezvoltată de om și cel mai frecvent întâlnită în rândul adulţilor tineri cu vârsta între 25 și 29 ani. În topul celor mai frecvent întâlnite 40 de tipuri de cancer, melanomul se situează în România pe locul 19, iar din punct de vedere al mortalităţii ocupă locul 12.
Melanomul este o formă de cancer cutanat care își are originea în celulele producatoare de pigment denumite melanocite. Aceste celule devin anormale, cresc necontrolat și invadeaza în mod agresiv șesuturile din jur. Chiar dacă melanomul este mai puțin frecvent decât alte tipuri de cancer de piele este cel mai grav.
Tumoră malignă produsă prin multiplicarea anarhică a melancocitelor, melanomul se poate dezvolta atât dintr-o aluniţă preexistentă (30% dintre cazuri) cât și de la nivelul unui tegument aparent sănătos. În cele mai multe cazuri, leziunea are un aspect caracteristic dezvoltându-se ca o pată brun-neagră asimetrică şi cu margini neregulate sau ca un nodul de o culoare închisă. Zonele frecvente de apariție diferă în funcție de gen, respectiv trunchiul (în cazul bărbaţilor) și gambele (în cazul femeilor).
Identificarea nevilor melanocitari (aluniţelor) cu risc de transformare în melanom se face pe baza criteriilor ABCDE. Astfel, alunițele asimetrice, cu bordură neregulată zimţată, de culoare neuniformă (mozaicate), cu dimensiuni mari (peste 6 mm diametru) și care evoluează în timp sunt consideraţi nevi melanocitari cu atipii clinice şi risc de transformare în melanom.
Printre factorii de risc ce contribuie la dezvoltarea melanomului se numără: factorul genetic (există risc sporit de apariţie a melanomului dacă pacientul are rude de sânge – părinţi, fraţi, surori – la care a fost depistat un melanom sau un alt tip de cancer cutanat sau un alt tip de tumoră malignă), prezența a mai mult de 50 de aluniţe, fototip cutanat I sau II (persoane care prin expunere la soare mai mult se ard decât se bronzează) precum şi existenţa de arsuri solare severe în copilărie.
“Melanomul este usor de depistat, fiind o leziune care poate fi diagnosticată cu ochiul liber. De aceea, toate campaniile de avertizare a populaţiei sunt binevenite pentru că instruirea face ca depistarea melanomului să fie făcută în stadii iniţiale. Totodată, elementele de protecție sunt la îndemână: haine cu țesătură deasă, pălării, creme fotoprotectoare (cu factor de protecție solară de minim 15) și expunerea cu moderație la soare”, declară Prof. Dr. George Sorin Țiplică, Şeful Clinicii 2 Dermatologie – Spitalul Clinic Colentina, UMF „Carol Davila”.
Mai mult, diagnosticul clinic al medicului dermatolog se realizează cu o acurateţe de 70% iar folosirea dermatoscopiei crește această acuratețe cu 25-30%.
Nivelul radiaţiilor cosmice, stratul de ozon subțiat, factorii poluanţi agresivi existenți în aer și expunerea la soare (al cărei efect este sumativ de la o expunere la alta) pe perioadă îndelungată favorizează dezvoltarea de cancere cutanate, inclusiv de melanom.
Factorii de risc pentru melanom includ:
– istoric de expunere la radiații ultraviolete (UV)
– expunerea la soare reprezintă factorul de risc cel mai important pentru melanom. Expunerea intempestivă la soare se poate produce în timpul copilăriei, în cadrul meseriilor în care persoana trebuie să lucreze afară și în timpul activităților în aer liber
– expunerea la UV în saloanele de bronzat (solar) este la fel de riscantă ca și expunerea la soare
– istoric de arsuri solare, mai ales în perioada copilăriei
– istoric personal de melanom sau de altă tumoră cutanată
– agregare familială de melanom (sindrom FAM – M)
– alunițe atipice (nevi displazici)
– mai mult de 50 de alunițe pe corp
– rasa albă, mai ales persoanele cu ten deschis care se ard mai degrabă decât se bronzează, cu părul roșcat sau cu ochii albaștri
– mulți pistrui (extinși) la nivelul porțiunii superioare a spatelui
– alte forme de cancer ca și leucemia sau limfomul
– sistem imun deficitar
– alunițe prezente de la naștere, mai ales dacă alunițele sunt mai mari decât 20 de cm (7,9 in) (nevi melanocitari congenitali)
– o boală rară moștenită numită xeroderma pigmentosum. Aceasta este o boală în care organismul nu poate reface lezarea celulelor de către UV solare
– tratamentul cu UV tip A (PUVA), folosit pentru a tratata afecțiuni dermatologice ca psoriazis-ul (afecțiune cutanată cronică, inflamatorie caracterizată prin leziuni eritematoase acoperite de scuame albe-argintii).
(Fragment preluat www.sfatulmedicului.ro )
Pentru a preveni dezvoltarea melanomului, medicii dermatologi recomandă autocontrolul periodic lunar (examinarea leziunilor pigmentare noi, a nevilor melanocitari cu atipii clinice, a nevilor congenitali mari și a lentiginelor solare) și consultul dermatologic cel puțin o dată pe an. Rata de vindecare depinde de depistarea precoce a melanoamelor subţiri, iar supravegherea periodică a pielii a devenit o necesitate.
Cele mai importante semne de alarmă pentru melanom sunt reprezentate de modificări ale dimensiunii, formei sau culorii alunițelor sau altor tumorete cutanate (ca și semnele din naștere).
Se recomandă consultul medicului specialist dacă apare:
– orice schimbare la nivelul aluniței, incluzând dimensiunea, forma, culoarea, senbilitatea sau durerea
– alunița sângerandă
– o zona decolorată dedesubtul unghiei de la mână sau de la picior necauzată de nici o lezare
– o închidere la culoare a pielii în general, necorelată cu expunerea la soare.
Să se apeleze imediat la medicul de familie dacă s-a pus diagnosticul de melanom și pacientul prezintă:
– dispnee (respirație dificilă) sau disfagie (dificultăți la înghițire)
– hemoptizie (tuse ce conține sânge sau sputa hemoptoică)
– sange în lichidul de vărsătură sau în materiile fecale
– urina și materiile fecale de culoare neagră, caz în care culoarea nu este influențată de administrarea de tablete cu Fe sau produși pe bază de Fe.
***
Platforma „Împreună pentru viață”, dezvoltată de MSD ROMÂNIA, se adresează tuturor celor implicați în sistemul de sănătate din România și are ca scop principal îmbunătățirea calității vieții, prin facilitarea accesului la informații relevante și încurajarea colaborării între diversele categorii socio-profesionale, având în centrul atenției pacientul.
