Apar noi teorii și metode din ce în ce mai controversate în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor. Situațiile imposibile în care sunt puși uneori părinții nu le lasă timp pentru testări, aceștia recurgând de cele mai multe ori la vechile trucuri care și-au dovedit eficiența pe moment.
Este greu să îi potolești copilului o criză de furie, de supărare, în mijlocul magazinului, pentru că refuzi să îi cumperi jucăria cea colorată. Privirea dezaprobatoare a celorlalți clienți te fac să te simți stânjenită. Și ce faci? Îl lași să plângă și să se tăvălească privind în continuare rafturile cu mirodenii, îl smucești și îl cerți că te face de râs, îl iei în brațe și încerci să îl consolezi, îi iei jucăria cu gândul că poate până termini de făcut cumpărăturile se plictisește și o poți abandona pe un alt raft?
Când încă nu ești părinte este aproape insuportabil să îi privești pe aceștia folosind mita, umilirea, pedeapsa, recompensa sau tot felul de astfel de practici transmise din generație în generație ca soluții salvatoare. Îți spui că nu vei ajunge niciodată în situația respectivă, așa cum îți promiți să nu îl obișnuiești cu suzetă, păturica preferată, dormitul în patul părinților…etc.
Dacă cineva spune că are reteța ce funcționează în cazul fiecărui copil, atunci toate studiile, teoriile, tratatele în domeniu vor fi fără folos. O soluție universală nu există.
Există însă iubirea necondiționată.
„Problema dominantă a parentingului in societatea noastră nu este îngăduința, ci frica de îngăduință. Suntem atât de îngrijorați să nu ne răsfățăm copiii, încăt sfărșim prin a-I controla excesiv” spune Alfie Kohn în cartea sa Parenting necondiționat.
Multe dintre noi stăm și privim în parcuri, în magazine, în locurile publice comportamentul părinților ce își doresc controlul, ce își doresc controlul mai mult decât o facem noi. Ne consolăm cu gândul că nu am ajuns la acea fază de disperare și ne promitem ca data viitoare să nu mai exagerăm, să fim mai buni, mai înțelegători și mai răbdatori. Și totuși, data următoare, suntem în situația de a căuta, încerca noi strategii, mai distractive, mai istețe, mai colorate sau mai impunătoare pentru a-i face pe copii să ne asculte, să se supună regulilor pe care noi vrem să le urmeze. Inevitabil și acestea vor da greș la un moment dat, ceea ce ne va obliga să căutăm în permanență altele.
Conform studiilor prezentate în cartea Parenting necondiționat, copiii care fac ceea ce li se spune nu sunt aceia ai căror părinți se bazează pe control, pe forță și impunere, ci dimpotrivă sunt cei ai căror părinți au dezvoltat o relație caldă și prietenească, bazată pe reducerea la minim a controlului, adăugând oricărei solicitări motive, explicații și argumente solide.
Pentru a avea copii care fac ceea ce li se spune și a a-i crește corect, curat, cu asumarea consecințelor pe viitor, Alfie Kohn ne spune că trebuie sa le oferim copiilor noștri o iubire necondiționată, să le oferim cât mai multe șanse să ia singuri decizii și să facem un efort de imaginație pentru a vedea cum pot părea lucrurile din perspectiva lor. Astfel:
- Reflectă la ceea ce ai făcut;
- Regândește-ți solicitările;
- Concentrează-te asupra obiectivelor pe termen lung;
- Pune relația pe primul loc;
- Schimbă perspectiva, nu doar acțiunile;
- RESPECT;
- Fii autentic;
- Vorbește mai puțin, întreabă mai mult;
- Ține cont de vârsta copilului tău;
- Gândește-te la cel mai întemeiat motiv care sta la baza comportamentului copilului tău;
- Nu spune NU nejustificat;
- Nu fii rigid;
- Nu te grabi;*
Așa cum spuneam, nu există o rețetă universală, există însă iubirea necondiționată și … cam atât.
(*extras din cartea Parenting neconditionat de Alfie Kohn)
