Nu de puține ori, exponate ale sexului feminin sunt discriminate la locul de muncă. Motivele invocate sunt extrem de multe și, sincere să fim, nici nu mai contează. Când vezi că nu poți avansa, când ți se refuză șansa de nenumărate ori, când trebuie să suporți privirile languroase sau, mai rău, atingerile „din greșeală” ale unuia sau altuia, puțin îți mai pasă de motive.
Legea, dacă ar fi respectată, are complexitatea și elementele unei protecții complete, indiferent de categoria în care ne încadrăm. Să nu mai spunem și de legislația europeană căreia trebuie să ne supunem, ca stat al UE.
Potrivit legislației române (Ordonanța 137/2000 art 2) “prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.”
În ciuda tuturor acestor reglementări, studiile în domeniu arată că discriminarea există pe toate planurile și în cazul tuturor categoriilor vizate de legislație. În plus, mai mult de jumătate dintre români consideră discriminarea una dintre cele mai importante probleme actuale.
Cred că nu mai ne surprinde faptul că cele mai des întâlnite forme de discriminare sunt cele legate de vârstă, sex, rasă, orientare sexuală dar și discriminarea persoanelor cu dizabilități. Pe piața muncii puține dintre noi au curajul să își susțină drepurile sau să indice vinovații, cu toate că situațiile de discriminare se ivesc în mai toate domeniile.
Iată ce spun studiile privind situațiile cele mai frecvente de discriminare:
– în timpul interviurilor pentru un nou job, femeile sunt mai discriminate decât bărbații;
– în cazul angajărilor s-a constatat că oferta de angajare se face cu precădere bărbaților rămași în cursa finală alături de o femeie;
– în situațiile ce implică modificări de post, ocuparea unei funcții de conducere, preluarea unei echipe deasemenea bărbații sunt preferați;
– în cazul programelor de training, personalul tânăr beneficiază de astfel de programe, în defavoarea celor ce au depășit o anumită vârstă;
– în cazul promovărilor dar și al concedierilor.
Cazurile sunt atât de multe și de complexe încât fiecare caz de discriminare în parte necesită o amplă abordare și investigare. Este extrem de important însă să iei atitudine. Nu fi victima discriminării. Ai curajul și forța de a depăși o astfel de situație.
Iată 5 pași pe care îi ai de făcut în situația în care esti victima unei discriminări:
– Păstrează dovezi despre situația respectivă(corespondență electronică documente scrise, înregistrări). În astfel de situații orice dovadă poate constitui probă în cazul unui proces.
– Caută martori dispuși să îți susțină cauza. Află dacă au mai fost colegi care au trecut prin astfel de situații. Este bine să ai aliați.
– Înștiințează conducerea companiei, departamentul de resurse umane sau ofițerul de etică și conformitate (dacă există). În acest caz este bine să o faci în scris.
– Evită să te plângi în mediul informal, să dai buzna la departamentul de resurse umane sau să începi să țipi prin birou. Asigură-te că ai un numar de înregistrare la sesizarea ta și, întotdeauna, păstrează-ți o copie pentru tine.
– Semnalează cazul tău ONG-urilor de profil care te pot ajuta (de ex: Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Centrul Anti-Mobbing, Centru Parteneriat pentru Egalitate, Asociația pentru șanse egale etc).
– Ca ultimă soluție apelează la un mediator sau avocat pentru a ști ce drepturi ai.
Nu fi o victimă! Alege să lupți pentru tine și nu accepta discriminarea sub nicio formă!
Autor: Ada Șerban
