… Eu de nebună, tu pentru că ai fost rănit… – de Ioana D.

Category: DRAGOSTE&SEXGUEST POST

Gata! Ne apropiem de final… Mai avem puțin și schimbăm scena și decorul. Doi oameni frumoși  își vor lua rămas bun…

Ce crezi… am vorbe și pentru asta, dar nu acum! O să-ți spun Adio în felul meu, pe muzica mea… Până atunci o să revin la o promisiune mai veche și o să-ți răspund la întrebarea De ce ne-am pierdut? Îți amintești… mi-ai pus-o 🙂  și a rămas fără răspuns!

 

De ce ne-am pierdut? Eu de nebună, tu pentru că ai fost rănit…

O să încep cu tine! Da… Tu pentru că ai fost rănit! Tu pentru că ai investit și ai pierdut. Tu pentru că ai iubit și ai primit praf, în schimb. Tu pentru că ai sperat și ai fost dezamăgit. Tu pentru că ai vrut să fii fericit, atât, să fii fericit!

Tu pentru că ai vrut să alergi cu 240 pe autostrada vieții și ți s-a pus frână înainte să schimbi a doua. Tu pentru că n-ai fost înțeles… Poate pentru că nu ai fost apreciat și, da… o da, sigur, tu pentru că ai fost… “omorât”.

De tine, de noi, de ea, de viață, de destin (al dracu’ destin), de… nu contează cine, contează numai că răul a fost făcut. E greu să te recompui după o implozie și, mai rău este să ai pretenția să fii la fel după ea. Hai… nu trebuie să te simți vinovat, deloc, trebuie să te simți motivat. Motivat să o iei de la capăt și, mai mult decât atât, motivat să te iubești! Iubește-te mult, mult și atunci o să te regăsești… Nu căuta în trecut, verifică-ți prezentul și proiectează viitorul. Trebuie să fie mișto pentru că ești un om mișto!

 

Acum… continuu cu mine. Da… îmi pun cenușă în cap! Atât mi-a rămas!:D Știi… zilele astea m-am gândit la început. A fost chiar mișto, a fost cu adrenalină, a fost cu vise și speranțe și… și a mai fost cu o greșeală. Greșeala mea că nu am știut să exprim ce am gândit. A fost greșeala mea că, poate, am dat impresia că cer prea mult într-un loc care rămăsese gol și pe care nimeni, dar absolut nimeni, nu s-a gândit să-l umple.

Am greșit pentru că am ales să-ți las bucățele să se lipească singure de teamă să nu le deranjez. Am greșit că am căutat răspunsuri în locuri greșite și, oooo, daaaa, am greșit pentru că am lăsat ușa deschisă, dar de unde să știu eu că tu aveai cheia, eu știam că ai luat numai inimioara…

Ne-am pierdut pentru că am luat viața în piept, din prima, și nu ne-am dat răgaz să ne odihnim… Ne-am pierdut pentru că am vrut prea mult, însă pentru fiecare dintre noi prea mult a însemnat altceva.

Ne-am pierdut pentru că viața a ales așa, ea știe de ce, însă eu îi mulțumesc…

Îi mulțumesc pentru că m-a ajutat să cunosc lucruri care m-au împlinit.

Îi mulțumesc că mi-a dat lacrimi, pentru ca acum să apreciez mai mult zâmbetele sincere.

Îi mulțumesc pentru că m-a învățat să deosebesc binele de rău.

Îi mulțumesc că m-a ajutat să mă cunosc mai bine și să văd care-mi sunt limitele.

Îi mulțumesc că m-a ajutat să evoluez.

Îi mulțumesc că m-a învățat sa nu mai alerg  după oameni care n-au vrut să mă aştepte.

Îi mulțumesc că m-a transformat într-o femeie frumoasă.

Îi mulțumesc pentru că mi-a pus deoparte ce e mai frumos.

Tu? Tu pentru ce îi mulțumești? Hai… gândește, sigur ai pentru ce!